Aventuri deosebite

După atacul strigoilor asupra buclei lor, Jacob și copiii deosebiți aflați în grija lui Miss Peregrine trebuie să se refugieze într-o Anglie măcinată de război. Și, de parcă situația lor nu ar fi fost destul de proastă, Miss Peregrine este captivă în trupul său de pasăre și, dacă nu va fi ajutată cât de curând de o altă ymbrină, va rămâne un animal pentru tot restul vieții. Încercând să-i redea lui Miss Peregrine înfățișarea de altă dată, laolaltă cu puterile sale speciale, deosebiții pornesc în căutarea lui Miss Wren, singura ymbrină din țară care nu a fost capturată încă de strigoi și vor înfrunta pericole cum nu au mai văzut, vor descoperi secrete despre lumea și istoria lor stranie, dar își vor și face noi prieteni… ciudăței.

Încă de la primele pagini se poate observa că Orașul pustiu este o îmbunătățire considerabilă față de primul volum al seriei, Miss Peregrine. Jacob nu mai e un răsfățat insuportabil, care nu face altceva decât să se plângă de cât de cruntă e soarta cu el, ci evoluează treptat de-a lungul cărții până când devine un lider demn de urmat. Nu-mi vine să cred că spun asta, dar a ajuns să-mi placă tare mult de Jacob și de foarte multe ori i-am înțeles acțiunile și gândurile, iar la final, când și-a descoperit noile puteri, am fost pe cât de surprins, pe atât de încântat și am ovaționat pentru el. Relația dintre Jacob și Emma, deși încă super creepy și messed up, a evoluat și ea și a părut mai puțin „relația amoroasă obligatorie din orice carte YA”; ce am apreciat foarte mult la această relație a fost cât de natural a progresat și cât de apropiată de realitate a fost reprezentată: nu e totul numai zahăr și drăgălășenii între cei doi, iar conflictele nu ezită să-și facă apariția. Un alt punct forte al cărții este faptul că avem șansa să vedem puterile deosebiților în acțiune. Cum am citit Miss Peregrine acum destul de mult timp, nu mai țin minte dacă și în acel volum le-au folosit pentru a se lupta cu inamicii, ori doar pentru a-l impresiona pe Jacob (înclin mai mult spre a doua variantă), dar sunt sigur că nu am avut ocazia să vedem o asemenea desfășurare de forțe. Cum puterile copiilor sunt variate, a fost un deliciu să le văd utilizate atât de des și de inventiv pe teren.

Citește în continuare aici.