Britt-Marie a fost aici – Fredrik Backman

Britt-Marie a fost aici. În casa mea, în sufletul meu, în gândurile mele. A fost aici și și-a lăsat amprenta peste tot. Aproape că îi văd ceșcuța cu farfuriuță așezată pe suportul pentru pahare. Că nu, nu se poate altfel cu ea.

Mi-era dor de stilul lui Backman. Am mai spus că el poate să vindece, să aline și să cucerească. Are o putere aparte în cuvintele sale. Fiecare cuvânt te învăluie, te poartă în poveste, ți se insinuează în suflet. Nu mai spun că sunt momente în care lacrimile se îngrămădesc în colțul ochilor. Că sunt fraze care pe mine mă dor. Mă doare frumusețea lor, mă dor fațetele fiecărei stări. Și le recitesc. Pentru a fi sigură că le-am asimilat și le-am înțeles. Pentru a putea să mă mai gândesc un pic la ele.

Backman nu se ia cu prescripție medicală. Se ia cu o predispoziție sufletească anume. Nu are același efect asupra tuturor. Dar asupra mea funcționează ca un tratament minune. Îi adun cărțile, le aduc acasă și mă uit la ele când simt că am nevoie de un imbold. Da, Backman este atât de important. Da, Backman poate să îmi transmită emoții puternice. Și îi permit să facă astea de încă o mie de ori. Nu, nu sunt cucerită de stilul lui. Sunt dependentă.

Citește continuarea articolului pe blogul Anca și cărțile.