Broderii, de Marjane Satrapi
Termenul de "roman grafic" este uşor bizar, pentru că te forţează să citeşti dialogul la... un... sfert... din... viteza... normală, alături de efecte sonore care nu există în dialogurile reale (Pfuuu, Miam miam). Pe de altă parte, nu poţi să nu admiri inteligenţa de a pune cuvintele alături de imagini într-un mod în care mesajul se dublează în mod creativ, ca într-o schiţă de scenariu.
Ceva mai modest decât bestsellerul Persepolis, romanul Broderii este totuşi la fel de atrăgător. Marjane Satrapi omogenizează desenele cu un fir epic absurd-hilar, care duce la un rezultat de tip Sex and the City cu accente orientale. Povestea începe cu întâlnirea a câteva femei care abia aşteaptă să scape de bărbaţi pentru a-şi "ventila sufletul" prin discuţii despre experienţele lor intime, majoritatea datorate constrângerilor culturale. De la dependenţa de opiu care-ţi face privirea languroasă, până la soţi care fug cu darul nupţial al proaspetelor neveste, secretele dezvăluite într-un cadru aproape feminist generează milă, gelozii şi solidaritate, împletite cu dialoguri necenzurate şi de-a dreptul amuzante prin stângăcia lor.
