Cartea de la Bastilia: sfântul istericilor
Williams e un american sudist, crescut în acel tip de sensibilitate maladivă a aristocraților decăzuți sau închipuiți, de către o mamă – scumpa mea mamă, cum reverențios îi spune el de fiecare dată cînd o pomenește - artificială și superficială, după descrierea unui psihiatru, lîngă o soră de care e îndrăgostit, care suferă o cădere psihică la sfîrșitul adolescenței și este lobotomizată. Memoriile unui bătrîn crocodil poate fi citită fără nici o problemă ca pe un roman. Nu e nevoie să știm nimic despre autor și nu e nevoie să-i fi văzut vreo piesă, cartea e o lectură plăcută în sine. Stilul cărții e direct și fermecător, cu formulări inteligente iar poveștile sunt scurte, amuzante și emoționante, legate între ele după capriciul asociațiilor și nu după o schemă cronologică liniară și greoaie.
