Casa veselă. O tragicomedie de familie, recenzie
Mă bucur că recuperez ușor, ușor timpul petrecut fără a citi cele mai cunoscute și îndrăgite romane grafice din lume. Această carte categoric este una dintre „cele mari”, chiar lângă seria Persepolis din lista mea de lecturi.
Casa Veselă m-a surprins de la primele pagini datorită stilului în care a fost scrisă, unul extrem de artistic, de roman în toată regula, și nu limbajul simplificat pe care l-am întâlnit de obicei în alte romane grafice. Este autobiografia autoarei și, cum aflăm deja de pe coperta din spate, abordează teme precum viața în familie și LGBT. Mai exact, tema principală este „coming out-ul” a două personaje principale și durerea de a trăi cu această rușine sexuală în raport cu societatea acelor zile. Autoarea îl conturează cel mai detaliat pe tatăl ei, un bărbat pasionat de arhitectură, literatură și artă în general, care totuși se dovedește a fi izvorul multor probleme și întrebări pe care Alison și le adresează de-a lungul vremii. Nu este un mare spoiler dacă menționez din timp că romanul este mai mult unul scris din perspectivă retrospectivă după moartea domnului Bechdel.
