Ce-am pierdut în foc

Aproape toate povestirile au și urme de paranormal, unele fiind nu numai sinistre, ci și macabre, dar foarte captivante. Cu toate acestea, autoarea a pornit unele povestiri de la fapte adevărate, cum ar fi criminalul pitic, femeile care se incendiau sau uciderea a doi adolescenți care au fost aruncați în unul dintre cele mai poluate râuri din lume. Mariana Enriquez ne oferă prin aceste întâmplări sinistre și o incursiune printr-o Argentină dură, crudă, plină de violențe, droguri, prostituție și sărăcie lucie.

Atmosfera este obsedantă, iar narațiunea nu este foarte încărcată dar îți oferă imagini clare și puternice. Poveștile sunt scurte și nu-ți dau o explicație clară asupra intrigii, însă se termină exact acolo unde trebuie. Unele imagini te vor bântui mult după ce termini cartea. Mariana Enriquez parcă pune o lanternă cu o lumină puternică peste niște realități pe care le vedem zi de zi, dar ne facem că nu le vedem. Le ascundem în colțul ochilor, în colțul minții și în colțul sufletului. Ele ies pline de voracitate să ne devoreze ce ne-a mai rămas din spectrul emoțiilor.

Citește continuarea recenziei pe Oanaportase.ro.