Ce se mai poate scrie despre Eminescu?

Mi-era dor să citesc critică literară. Aşa că s-a nimerit perfect cartea de faţă, "Eminescu explicat fratelui meu", care se vrea a fi o re - analizare a operei poetului. Totuşi, ce se mai poate scrie despre Eminescu? Se mai poate spune ceva nou faţă de ce s-a spus până acum? Ar putea suna a întrebare retorică, însă da, consider că se mai poate scrie despre el, şi încă mult şi ingenios. Până la urmă, opera literară pe care a lăsat-o în urmă este cu atât mai bogată şi mai valoroasă cu cât lasă loc de interpretări multiple.

"Atunci când îmi pun întrebarea „restantă", şi anume dacă şi cum mai poate fi citită azi poezia lui Eminescu cu un „ochi străin" de către un cititor care nu sunt eu, cea educată în spiritul cultului eminescian, ci un seamăn al meu, lipsit de prejudecăţile mele de receptare, admit că nu numai sensurile operei eminesciene mă interesează, ci şi capacităţile lecturii de a accede la ele. "

Ioana Bot îl explică pe Eminescu "fratelui" ei, seamănului ei, aproapelui ei - cititorul. Mai exact, cititorului de azi, care îl vede pe „marele poet naţional" în tagma lecturilor obligatorii la şcoală şi la Bac, motiv pentru care nu îi va acorda atât de multă apreciere pe cât ar merita, ci se va rezuma la a-l considera strict necesar, fără să pătrundă în profunzimea creaţiei lui.

Autoarea analizează unele dintre cele mai importante segmente ale operei eminesciene, printre care se numără poezia de dragoste (destul de vastă, drept pentru care a fost tratată în două capitole - "Discursul îndrăgostit" şi „Privirile iubirii"), simetria versurilor, tehnica aritmică din Odă în metru antic, retorica, temele patriotice şi Epigonii, văzută ca o aporie (în sensul de lectură greu de decriptat).

Citeşte restul articolului aici.