Cititul în gând şi cititul cu voce tare

Vorbind despre cărţile Renaşterii, ale Iluminismului şi apoi ale epocii moderne, Martyn Lyons nu uită să pomenească de toate fenomenele conexe obiectului său de studiu: inchiziţia şi indexul, cenzura, lupta pentru drepturile de autor, apariţia best-seller-urilor şi a editurilor/editorilor, a librăriilor şi bibliotecilor de împrumut. Dar şi despre formate de carte uitate sau insuficient cunoscute, începând cu cărţile lubki ruseşti şi ajungând la BD-urile manga.
Există, în această carte (care, desigur, se cuvine citită în gând) şi câteva rânduri care trebui rostite cu voce tare: „Autorii nu scriu cărţi, scriu texte. Textele sunt prelucrate, transformate şi interpretate de redactori, designeri, ilustratori şi tipografi." Adică muncitorii cărţii. Adică truditorii al căror nume nu este pomenit în nicio recenzie. Adică toţi cei despre care, de obicei, se tace.

Citeşte restul cronicii în revista Igloo.