Copilăria vine citind
Se zice că puştii din ziua de astăzi nu citesc. Ei, ba da, permiteţi-mi să-l contrazic pe oricine zice asta. Chiar dacă au atâtea alte jocuri video, console, iPad-uri, volane legate de calculator, maşinuţe, jucărele, mall-uri, fast-food-uri şi Facebook, totuşi unii copii, şi nu puţini, mai citesc. Dovadă că o armată de oameni au pus mână de la mână şi cuvânt lângă cuvânt şi au scos colecţia „Cărţile mele", destinată cititorilor cu vârste între 10 şi 14 ani, ca să le deschidă şi să le hrănească bucuria pentru lectură. Este vorba de texte alese pe sprânceană ale unor scriitori români de marcă, precum Mircea Cărtărescu, Simona Popescu, Dan Lungu, Doina Ruşti sau Ioana Pârvulescu.
Sunt oameni care au înţeles că merită să scrie pentru copii, să le ofere personaje vii şi interesante, care să-i încânte, să-i vrăjească şi să-i pună pe gânduri, istorisiri de tot felul, ba visătoare, ba poznaşe, vesele sau serioase, melancolice sau sfătoase, altoite cu o pioasă iubire pentru cuvinte. „Care-i faza cu cititul?", prima carte din serie este un volum cu un potenţial magic, care-i duce pe copii în lumile jucăuşe şi spectaculoase ale autorilor pe când erau şi ei copii, pe vremea când minţile lor erau murate în poveşti. Micile istorioare pot avea un efect teribil asupra cititorilor, provocându-le un elan zdravăn de a trăi cărţile copilăriei lor, cum au fost pentru noi cele ale lui Jules Vernes, „Cireşarii", „O mie şi una de nopţi", Poveştile nemuritoare, Colţ alb, Legendele Olimpului şi ah!, multe, multe altele.
Uşi niciodată încuiate, cărţi care ne vor aştepta mereu acolo, să le simţim mirosul în nări, asprimea paginii între degete, foşnetul, forma, greutatea şi nu în ultimul rând, minunatul miez dulce al poveştilor. Acela care ne-au dat prilejul să trăim hăt-hăt, într-un altundeva, o lume născută din hârtie cu eroi şi prieteni care au dat buzna în viaţa noastră şi n-au mai plecat niciodată. Şi maaamă, cât de straşnică a fost fiecare dintre aceste cărţi. Ca nişte prăjituri nespus de bune şi la îndemână.
