Cărţile Editurii Art
Citit alături de cartea lui Gombrich, volumul Simboluri sacre de Robert Adkinson pare a fi scris în primul rând pentru „curioşi", fiindcă trece în zbor asupra celor mai importante simboluri religioase, filozofice şi culturale. În principiu, fiecărei embleme îi e consacrată o pagină, cartea fiind astfel citibilă oricând (de exemplu, într-o aşteptare de anticameră...) şi din orice punct al ei, mai precis - în orice direcţie, părând a fi menită mai ales îmbogăţirii cunoaşterii prin... răsfoire. Ilustraţiile sunt admirabile, vorbim de un fel de album pe hârtie bună, oferind comentarii succinte şi clare asupra celor mai cunoscute simboluri, fie ele din civilizaţia Egiptului, celţilor sau mayaşilor, din creştinism, taoism sau budism (nu în ultimul rând, mandala, sexualitatea sacră, Tarotul). Fie că provin din natură, din ritualuri sau artă, simbolurile sunt una din punţile unificatoare ale culturilor, fiindcă nu de puţine ori putem face comparaţii insolite datorită lor (pomul vieţii, apele vitale etc.) - mai ales între civilizaţiile antice.
De altfel, egiptenii au chiar şi scrierea legată de simboluri. Cele existente în carte, multe preluate din Cartea morţilor egipteni, numită şi Cartea ieşirii la lumină, sau de pe ilustraţiile stelelor funerare, au uneori comentarii atât de scurte, încât, din cauza concentrării, se pot naşte confuzii (de exemplu, ritualul „deschiderii gurii" celui plecat în lumea lui Osiris e definit „ca având drept scop reanimarea mortului" - se poate înţelege că e vorba de reanimarea la propriu, când, de fapt era vorba de respirarea în continuare în lumea de dincolo - la fel fiind tratate şi unele statui: Deschiderea permitea reintegrarea lui Ka şi Ba în corp prin orificiile destupate simbolic). Ce-i drept, în zilele noastre digitale cei interesaţi se pot lesne informa mai pe larg, cele câteva sute de simboluri fiind doar bornele unei călătorii prin cele mai diverse istorii şi cercuri culturale.
