Cui nu i-e dor de-Apolodor? E un volum încântător. Și-o capodoperă cu tricolor. Și #RefugiulPerfect57

 Versuri de Florin Bican

 

Veți fi cu toții de acord

Că nu numai la Polul Nord

Putem vedea azi pinguini.

Sunt și la circ – dar mai puțini…

Putem și la televizor

Să îi vedem foarte ușor,

La Zoo sau în alte părți…

Dar mie-mi plac mai mult în cărți,

Căci pinguinii de acolo –

Evoluând în grup sau solo –

Fac lucruri mult mai minunate

Decât cei din realitate:

Vorbesc, dansează, cântă-n cor,

Plâng dacă li se face dor…

Așa făcea Apolodor

Din cartea lui Gellu Naum.

Vă spun povestea lui acum,

Așa cum scrie în volum.

Se știe că Apolodor

Lucra la circ, era tenor,

Și brusc i se făcuse dor

De rudele din Labrador.

S-a dus numaidecât spre ele,

Dar a trecut prin clipe grele,

Căci spre-al dorinței obiect

Nu-i niciodată drum direct.

La început a fost ușor –

A mers cu-n avion în zbor

Pân-a căzut din el pe drum

La capul Nord. Dar – cum, necum –

L-a luat de-acolo un vapor

Până la portul următor,

Iar mai departe, cu-n caiac,

A mers pe mare, fluviu, lac,

Până l-a luat un uragan

Și l-a purtat peste ocean –

Nu, nu făcea parte din plan –

Pe coasta Golfului Tunis.

Era un peisaj de vis,

Dar n-a rămas Apolodor…

Avea un of, avea un dor,

Deci a pornit în ritm alert

Și-a mers o vreme prin deșert.

Epuizat de-atâta soare,

Era, săracul, să se-nsoare,

Când a scăpat de crunta-i rază,

Cu-o maimuțică, într-o oază.

Părinții maimuțicii însă

Nu i-au lăsat. Maimuța, plânsă,

A stat în oaza ei, cuminte,

Și-Apolodor a mers ’nainte,

Umblând așa încă vreun an

Pe continentul african,

Din Cape Town în Madagascar.

A fost un timp milionar,

Dar era prea plictisitor…

S-a săturat Apolodor

De-atâta lux și bogăție

Ce-l închideau ca-ntr-o cutie

Și-a mers pe căi mai ocolite

Până în Statele Unite.

A fost cowbóy, astronaut,

Cu Ku Klux Klanul s-a bătut,

Tâlharul din Connecticut

L-a urmărit să se răzbune.

Dar a scăpat ca prin minune

Și a ajuns – nu vă mirați –

Pe-un fel de navă de pirați,

De unde îns-a evadat

Și a umblat în lung și-n lat,

O vreme, după cum aud,

Și prin America de Sud.

Să dau detalii nu prea pot…

A fost prieten cu-n robot,

Legat la un calculator,

Dar a scăpat Apolodor

Și a ajuns, mânat de dor,

Pe țărmul Golfului Terrór –

Ținutul pinguinilor –

Și-a întâlnit toți pinguinii,

Părinții, rudele vecinii,

De care îi fusese dor…

Dar n-a rămas prea mult cu ei

Pentru c-același dor, ehei,

Cum se întâmplă în povești,

L-a chemat iar la București,

La circ, unde Apolodor

Fusese la-nceput tenor

Și-avea prieteni devotați,

La fel de dragi ca niște frați.

Așa că a plecat ’napoi.

Putea să nu? Ziceți și voi…

 

67 de cărți. 67 de lumi. 67 de Refugii Perfecte.

Textul face parte dintr-o serie de 67 de #RefugiiPerfecte de la #EdituraArthur.

Descoperă-le pe toate AICI.