Dragoste, crime și fracturi craniene
„Arăta ca o fetiță. A fost prima dată când mi-am dat seama cât de tânără era de fapt. Ne-am jucat în nisip, apoi am intrat în apă și ne-am lăsat legănați de valuri. Mie îmi plăcea să-mi țin capul pe valuri, ei îi plăcea să-ți țină tălpile. Am stat acolo, față în față, ținându-ne de mână pe sub apă. Am ridicat privirea. Nu se vedea decât cerul. M-am gândit la Dumnezeu.”
Ați văzut „Natural Born Killers”?, Ei bine, asta e varianta soft, cu un cuplu mai puțin hotărât, prins undeva între frică și iubire delirantă, neștiind dacă e făcut să cedeze sau să vâneze. „Poștașul sună întotdeauna de două ori” e un roman noir complex, construit în jurul a trei evenimente majore: o crimă eșuată, o crimă dusă până la capăt și o crimă imaginară. În afara scenelor din sala de judecată, întortocheate și pline de raționamente avocățești, cartea propune o discuție derutantă despre dragoste și încredere.
