Eu sunt Malala · „Un copil, un profesor, un stilou, o carte pot schimba lumea.”ra

După ce m-am uitat aproape zece minute pe pereţi, căutând cuvintele potrivite pentru a începe acest articol, am realizat că ele nu există. Pot să tai sau să rescriu fiecare paragraf. Să recitesc cartea, cu speranţa unei desfăşurări diferite a evenimentelor. Să o consider o operă de ficţiune, nu o autobiografie. Dar nu am să fac acest lucru. Sentimentele mele vor rămâne neschimbate, iar trecutul, acoperit de sânge, moarte şi idealuri înşelătoare, va persista, amintindu-mi de strigătul unui popor.

Un strigăt născut din disperare, neputinţă şi  teamă. Un strigăt care a făcut înconjurul lumii prin intermediul unei copile care a crezut într-un viitor mai bun, în şansa izbăvirii, în schimbare, dreptate şi justiţie.

Fie că ai citit sau nu autobiografia Malalei Yousafzai, poate că ştii că a fost împuşcată de talibani pe 9 octombrie 2012 sau că este cunoscută pentru activităţile ei legate de dreptul la educaţie şi de problemele societăţii islamice, în special discriminarea femeii. În 2014 a fost recompensată cu Premiul Nobel pentru Pace pentru lupta împotriva asupririi copiilor şi a tinerilor, dar şi pentru dreptul tuturor copiilor la educaţie. Ea este Malala. Un model de urmat, o supravieţuitoare, o eroină şi o luptătoare.

Îmi este foarte greu să vorbesc despre Eu sunt Malala. Am încercat să mă detaşez de ce am citit şi să mă gândesc că totul face parte din trecut. Din păcate (sau din fericire, încă nu sunt sigură), nu am putut. Chiar dacă nu este trecutul meu, poporul meu, mi-am acceptat ignoranța şi am căutat informaţii adiţionale, completându-mi cunoştinţele cu însemnările de la finalul cărţii. Am parcurs cele mai importante evenimente din istoria Pakistanului în decurs de o oră, oprindu-mă asupra perioadei în care talibanii şi-au extins influenţa în Swat (2007-2009), urmând apoi să pună stăpânire pe regiune.

Citește continuarea recenziei pe Pălărisme.ro.