"Excepţia culturală franceză nu e un mit". Interviu cu Pierre Assouline
Există vreo nouă şcoală literară acum în Franţa, în sensul celei de la Minuit, vreun curent, vreun grup, ceva mai mare decît scriitori autonomi unii faţă de ceilalţi?
Nu mai e nici o şcoală. Dar există ceea ce aş numi familii de spirit, informale, dar care au o mare importanţă în perpetuarea unei tradiţii literare. Există adesea tineri scriitori care publică la aceeaşi editură cu cel care le este model în literatură, mai ales la Gallimard, la Minuit şi la P.O.L. De pildă, Jean Echenoz publică la Minuit datorită admiraţiei sale pentru Beckett, iar un scriitor din generaţia mai tînără, Laurent Mauvignier, a ales tot Minuit pentru că îl admira pe Echenoz. Mulţi scriitori mi-au spus că există o axă Beckett – Echenoz – Mauvignier – Marie Ndiaye. Noua editoare de la Minuit, Irène Lindon, mi-a confirmat acest lucru. Mi se pare deci cel mai important lucru de menţionat atunci cînd vine vorba despre literatura franceză contemporană.
