Fabrica de păpuși – Elizabeth Macneal, recenzie

Fabrica de păpuși este un roman tablou. Nu aș fi ghicit că este romanul de debut al autoarei Elizabeth Macneal. Povestea asta a fost pânza ei. A folosit tehnici diverse, culori puternice și tonuri pale, caractere odioase sau personaje pline de farmec. Nu aș putea să aleg un gen literar în care să încadrez romanul. Are câte puțin din toate și autoarea știe cum să le evidențieze pe fiecare, să te îndrume să te lași fermecat de cuvinte și de întâmplări.

„Un exemplu remarcabil de ficțiune istorică… plină de viață, culoare și inteligență.“ Sunday Times

Am  intuit finalul, mă gândeam că nu are cum să îmi ofere altceva. Fix ca în artă. Întorci pe toate fațetele un obiect, un tablou. Deși se poate să găsești de fiecare dată un element care ți-a scăpat prima oară, imaginea de ansamblu nu se va schimba. Va fi mereu aceeași.

Fabrica de păpuși – goana după momentul de glorie

„- Câteodată, zice el, de-abia pot da crezare gândului că vom muri cu toții. Că eu voi înceta să mai exist și că lumea pur și simplu va merge mai înainte ca întotdeauna, iar picturile mele vor fi singura dovadă că am trăit vreodată. Când a murit mama – știu că sună stupid, știu că așa e, dar îmi amintesc că am rămas surprins că soarele a răsărit în acea dimineață. Mi se părea că totul ar fi trebuit să se oprească în loc, ca și cum soarele n-ar mai fi avut de ce să strălucească de vreme ce ea nu mai era acolo să-l vadă.”

Dacă dai la o parte termenii calzi și detaliile despre epoca în care își are plasată acțiunea, romanul Fabrica de păpuși are o schemă simplă. Dar este uimitor modul în care autoarea a ales să umple această schemă. Termeni potriviți, detalii care te înfioară și te trimit direct pe străzile mirositoare ale Londrei anilor 1850. Simți zbuciumul personajelor și resimți opreliștile înălțate pentru femei. Nu exista loc de evoluție pentru ele. Soarta le era pecetluită și granița dintre onoare și dezonoare era foarte, foarte subțire.

„Un roman impresionant care vorbește despre putere, artă și obsesie. Cu fiecare pagină, așteptările cititorului sunt demolate – este un roman istoric, cu toate acestea este incredibil de relevant și de actual. Am fost sedusă de căldura lui, de sarcasmul lui și de felul în care fiecare mic fir narativ duce către un deznodământ insuportabil de tensionat și de cutremurător.“ Sophie Mackintosh

Cuprinși de febra artei, contaminați cu microbul momentului de glorie, protagoniștii acestei povești ne împrumută din trăirile lor. Fie că vorbim despre artă, iubire sau viață, aceștia trăiesc totul cu patimă. Nu există cale de mijloc. Arta cere sacrificii, viața și mai și. Singura întrebare rămâne: cât suntem dispuși să oferim?

Citește continuarea articolului pe blogul ancasicartile.ro.