Feedbook // Refugiaţi & imigranţi

Spre deosebire de stilistica lui Díaz, povestirile lui Nguyen sînt mult mai convenţionale deopotrivă în formă (majoritatea au narator clasic) şi în limbaj (conţin rareori cuvinte vietnameze), dar văd în asta, în primul rînd, un specific cultural placat pe statutul social al personajelor. Dacă la Díaz avem emigranţi care se confruntă cu obţinerea/menţinerea statutului legal (motiv serios pentru derapajele lor comportamentale), la Nguyen avem refugiaţi care se bucură încă de la început de un cadru legal. Implicarea Statelor Unite în războiul din Vietnam a condus la un sentiment de vinovăţie răsfrînt într-o politică de sprijin al refugiaţilor (un tînăr refugiat vietnamez salvat de pe o ambarcaţiune în Marea Chinei de Sud primeşte un tutore american), de aici şi natura problemelor protagoniştilor lui Nguyen, care duc o viaţă aşezată, cu totul în afara cercului violenţei hispanicilor. Elementul etnic apare în fiecare povestire, dar nu este un element de conflict social per se. De fapt, povestirile lui Nguyen au ca protagonişti refugiaţii care şi-au făcut deja o viaţă în America şi a căror suferinţă este aproape întotdeauna întoarsă înspre trecut, înspre trauma războiului de care au fugit: o mamă şi o fiică primesc stafia fiului/fratelui mort în încercarea de a fugi din Vietnam, un cuplu vietnamez în vîrstă se confruntă cu demenţa soţului care evocă o figură misterioasă din trecut, o femeie strînge bani în comunitate pentru a finanţa gherilele anticomuniste de acasă, unde a rămas să lupte soţul ei, un american primeşte în urma unui transplant organul unui vietnamez şi pleacă în căutarea familiei acestuia, un alt american, veteran de război căsătorit cu o refugiată, nu se împacă cu decizia fiicei sale de a face muncă voluntară în ţara pe care el odată o bombardase, un refugiat se recăsătoreşte în America, dar pune copiilor lui numele copiilor din prima căsătorie (situaţie care apare şi într-o povestire de Díaz). Spre deosebire de emigranţii lui Díaz, problema refugiaţilor lui Nguyen nu o constituie supravieţuirea în prezent, ci vieţuirea cu trecutul care îi bîntuie: ororile războiului, şi nu violenţa străzii, veterani de război la vîrsta a doua, şi nu tineri traficanţi de droguri, copii din căsătorii mixte, şi nu copii din căsătorii paralele, în fine, un fundal mai apăsat politic decît social (la Díaz apare amestecul SUA într-o lovitură de stat din Republica Dominicană, dar e doar un detaliu).

Citește continuarea articolului în Dilema veche.