Ghid de supravieţuire în Lipscani. Îndrumător, Eugen Istodor
După vreo oră jumate de plimbări prin centrul vechi al Bucureştiului, condusă de Eugen Istodor, pentru care Lipscaniul a fost în ultimele luni aproape un "loc de muncă", într-una dintre nenumăratele crâşme, al căror număr şi geografie se schimbă în timp real, mai precis la Malagamba, lumea s-a strâns buluc pentru lansarea unui instrument esenţial de orientare. Fie că eşti prin Bucureşti doar în trecere, fie că eşti turist în propriul oraş, "Lipscani. Ghidul turistic şi de chefuri" al lui Istodor, apărut la Editura ART, n-ar trebui să lipsească nimănui interesat nu doar de istoria locurilor de loisir din Lipscani, ci şi de obiceiurile culese la firul ierbii sau la botul calului. În timp ce nea Gigi Melody' şi colegul lui de lăutărie îi dădeau ba cu My Way, ba cu Ciobănaş cu 300 de oi, varianta acordeon & vioară, printre cei veniţi cu chef de carte, te mai acosta din când în când câte-un copil gata să-ţi vândă, pe rând, plasturi, şerveţele sau flori de câmp ori să-şi pună papagalul din dotare în slujba viitorului tău, pentru sume modice.
Ghidul lui Eugen Istodor e rezultatul câtorva luni bune petrecute în centrul istoric al Bucureştiului, unde, cu un buget subţire, s-a oprit în toate barurile, cafenelele, restaurantele, cârciumile, crâşmele & celelalte derivate. "Am mîncat şi am băut, am testat ca ambianţă-toaletă-mîncare-băutură TOATE crîşmele din Lipscani," spune autorul. "Cu o sumă minimă am luat la rînd restaurante şi baruri şi le-am clasificat. Cheful caracterizează cîrciumăria: azi e bine în acelaşi loc în care ieri a fost dezastru. Cheful caracterizează istoria Lipscaniului." Ce sfaturi are Eugen Istodor pentru cei care vor să aibă o relaţie bună cu Bucureştiul Lipscanilor şi de unde acel nu-ştiu-ce al locului, vă invităm să citiţi în continuare.
