Hrabal şi "ştampilele" Zdenicikăi
Am avut dintotdeauna o preferinţă pentru spiritul ceh ("cehoslovac"?): nu doar literatura, cu Hasek, "părintele" lui Svejk, cu Hrabal, Kundera..., ci şi filmul, cu Menzel, Forman, Chitilova... Fără elitism, dimpotrivă, adânc înrădăcinat în mentalitatea populară, n-aş zice, totuşi, chiar "plebeiană", e spiritul unei culturi marcate distinct, fără ezitare: inconfundabil, de jocul de nuanţe ale umorului şi ironiei, inseparabile, de o largă "paletă", de la truculenţa pomenitului soldat chezaro-crăiesc până la ludicul rafinat, deloc ostentativ, al celorlalţi doi autori proeminenţi, tocmai aduşi în discuţie. Am ales să scriu despre Trenuri cu prioritate (Ed. Art, 2015, tradus şi prefaţat de Corneliu Barborică), un seducător mic roman (pe la 150 de pagini, de format mic) al lui Bohumil Hrabal.
