„Întâmplări în irealitatea imediată” de Max Blecher
O carte cât o căutare frenetică prin odăi nesfârșite, pline până la refuz cu obiecte desuete aparținând unor entități misterioase, care poate nici nu au existat vreodată cu adevărat. Un fir epic ce satisface curiozitatea la limita dintre normal și patologic a oricui a simțit vreodată obsesia colecționarului sau a exploratorului. O povestire pentru cititori curajoși. Fiindcă deshumările ascund riscuri inerente, și orice sit se poate surpa într-o clipă peste arheologul avid de excavări tot mai profunde.
Întregul roman al autorului prea puțin cunoscut publicului larg pare jurnalul unui călător hiperanalitic printr-o existență exasperant de tenace ancorată în concret. Departe de superficialitatea sigură de sine a multor pierde-vară provinciali care populează narațiunea, personajul principal trăiește într-o continuă și chinuitoare incertitudine, amplificată de contururile fiecărui obiect privit ca prin ocularul unui microscop puternic.
Încă din primele rânduri, cititorul primește o seducătoare invitație la depersonalizare, fiind chemat să îl urmărească printre frazele lungi pe naratorul care își smulge contururile strat după strat, contopindu-și până la uitare de sine ființa eliberată din zăgazuri cu aparent banala imagine fixă a unui punct de pe perete, pentru ca apoi să revină din imaterial în propriile limite binecunoscute, ca după o reprezentație elaborată de prestidigitație.
Construcția epică abundă în astfel de episoade de părăsire a propriei închisori din “carne si sânge”, bizare experiențe extracorporale din care naratorul-personaj se întoarce și mai conștient de puternica atracție gravitațională a unei realități care refuză să se lase părăsită sau schimbată. Materializările ei cele mai anodine și diverse par că asaltează receptorii hipertrofici ai acestei sensibilități întotdeauna alerte, cuibărindu-și greutatea colosală pe umerii ei slabi, ocupându-i retina, gândurile, fiecare impuls nervos transformat in senzație. Cu fiecare cascadorie în afara sinelui, două forțe egale și de sens contrar își dispută supremația- nostalgia pentru toate posibilitățile pierdute de a fi altcineva și liniștea sigură a regăsirii unui trup care, deși ros de imperfecțiuni, este docil și familiar până în cele mai mici detalii.
Prin ochii mult prea larg deschiși ai naratorului, concretul își scutură stratul subțire de banal care îl acoperă și dezvăluie valențe subversive, chiar periculoase- fiecare obiect împietrit în aparenta sa funcție inofensivă stă să iasă la atac, arătându-și o nouă înfățișare agresivă și dezarmant de surprinzătoare, plină de “utilități superioare si fantastice”. Lumea întreagă devine astfel o Țară a Minunilor ostilă, în care orice certitudine este demolată de noile adevăruri contradictorii descoperite la doar un pas mai departe. O alternanță de locuri binevoitoare sau malefice populează realitatea, ca niște imagini reflectate în oglinzi ascunse privirilor neantrenate.
Citește în continuare aici.
