Inteligență vs. emoție

P.S. spune ții lu profNemur să numai fi așa supărat când cine va îș bate joc deel și osă aibă mai mulț preteni. Iușor săai preteni dacă lași lumea sărâdă detine. Osă am mulț preteni a colo undemă duc.

Algernon este un nume ce vine dintr-o poreclă normando-franceză „Aux Gernons” și înseamnă „cu mustăți”. Mustăciosul șoricel care primește acest nume în la-boratorul în care trăiește, devine mai întâi rivalul, apoi prietenul și, mai târziu, prevestitorul cursului desfășurării evenimentelor din viața lui Charlie Gordon.

Flori pentru Algernon este un roman care m-a marcat profund. Zile în șir, zile în șir după ce am terminat de citit cartea, mi se tot învârteau gândurile în jurul ei, întrebându-mă chiar de ce m-a afectat atât de tare. M-a făcut să mă gândesc inclusiv la Memorialul durerii din Sighetul Marmației, pe care l-am vizitat în vara anului trecut. Acolo am fost cutremurată de o lume în care logica și rațiunea nu încăpeau în realitatea strânsă între pereții închisorii, iar inteligența era o crimă ce se cerea crunt pedepsită. Mi-a fost greu să respir într-un loc în care două dintre cele mai importante lucruri care dau sens lumii mele - logica și rațiunea - erau negate. Ai crede că tot ce îți mai rămâne în lipsa lor este să fii uman, dar acolo asta nu s-a întâmplat. În roman, însă, Keyes a păstrat, punând în antiteză, tocmai această umanitate care se presupune că există chiar și în lipsa sau poate tocmai datorită lipsei rațiunii.

Citind romanul lui Daniel Keyes am trăit cu sufletul la gură toate relatările personajului principal. A activat în mine aproape toate ipostazele pe care le-am trăit sau le voi trăi: mama, fiica unui tată slab, psihologul, iubita, omul inteligent însetat de cunoaștere și noi provocări, omul de care se face mișto, salvatorul, omul care își dorește să schimbe lumea, să lase ceva în urmă. Toate acestea în timp ce Charlie Gordon își trăiește întreaga viață cu trecut, prezent și viitor în doar 3 luni intense.

Citește în continuare aici.