L-am servit pe regele Angliei, de Bohumil Hrabal
Un sumar de date privind omul si opera sa gasiti pe mama wiki, insa citind acest roman, vazand si filmul lui Jiri Menzel din 2006, veti descoperi un savuros scriitor din familia lui Jaroslav Hasek.
Am multe cunostinte care din adolescenta si pana acum au ramas fani ai "bravului soldat Svejk" si satirei turbulente si copioase ale aventurilor sale.
Lumea oamenilor "mici", ca sunt soldati, ca sunt chelneri, ca sunt frizeri sau taximetristi... observatori ai vietii ...profitori ... cameleonici ... comentatori guralivi ...ei strabat istoria, se adapteaza vremurilor ... pe care adeseori nu le inteleg decat la suprafata, fac alegeri gresite ... dar niciodata nu se considera perdanti, cred doar ca ce-ar fi putut sa fie - n-a fost sa fie ... oameni "mici" care fac istoria. Ei o fac, din nefericire ...
Romanul scris de Hrabal, parodic si paroxistic, pare un basm din acelea in care "Incredibilul care devine realitate" chiar exista, un basm in care "Cenusareasa" ajunge "Printesa" (bineinteles, dupa multe peripetii , sfarsind ca "Baba-Cloanta" in strafundurile padurii.
Micutul (de statura) chelner praghez Jan Ditie ne intampina la fiecare capitol definitoriu din viata sa cu indemnul "Fiti foarte atenti la ce va spun acum", pentru ca are o mare placere de a ne povesti incredibilele intalmplari devenite realitatea drumului sau prin Hotelul Praga de Aur (din Praga, bineinteles), mai apoi prin Hotelul Tichota (din Strancice), urmat de Hotelul Paris (tot din Praga)... mai departe intr-un orasel la frontiera dintre regiunea Sudetilor si Saxonia...la restaurantul Hotelului Cosuletul, restaurantul personal Cariera (la marginea Pragai), in centrul de internare al milionarilor (dupa razboi), esuand in final, spre batranete, undeva la constructia unui drum forestier intr-o zona uitata de lumea civilizatiei si luxului tineretii.
