LECTURI ÎN VREMURI DE AUSTERITATE. Proust, F. Scott Fitzgerald, Spark, Donoso
Începem cu un nume clopoţitor precum Marcel Proust. Capodopera lui În căutarea timpului pierdut se reeditează într-o nouă serie, din care apare acum un prim volum. Minunatul Swann (Editura ART, 2011, traducere, prefaţă, note, comentarii şi tabel cronologic de Irina Mavrodin) ne este oferit de unul singur. Un prim volum, aşa cum apărea şi cel tradus, cîndva, de Vladimir Streinu. Şi poate e bine ca Proust să fie citit cu ţîrîita şi cu încetişorul, pe felii, pe îndelete şi cu un alt tip de respiraţie a percepţiei epice. Sînt întru totul de acord cu uimirile provocate de Proust Irinei Mavrodin, la fiecare lectură, care bine a făcut că a păstrat fluenţa frazei originale şi nu a spart textul pentru a-l face mai lesne curgător. E bine aşa, pentru a degusta toate întorsăturile de frază şi frumuseţile unui stil contorsionat, care este textura alambicată a prozei/vieţii ce palpită în fiecare secvenţă extrasă de micul Marcel din marele dosar existenţial. Fiecare generaţie are dreptul, poate chiar nevoia, la un alt tip de lectură. Fiecare dintre noi, la o altă vîrstă, percepe astfel de romane perene într-un al mod. Că este vorba despre Madame Bovary, despre Anna Karenina sau despre Omul fără însuşiri al lui Musil. Dincolo de păţaniile amoroase ale lui Swann – cel care nu va termina niciodată studiul său despre Vermeer, ca şi eroul lui Camus din Ciuma, cu iapa lui alezană – şi de fiţele cochetei Odette de Crecy, iubita capricioasă a celui care oricum o iubeşte şi dă numele primului volum. Chiar dacă aţi citit cartea doar pentru episodul cu catleya – a face catleya este un cod al celor doi amanţi parizieni, în fond fiind vorba doar despre o superbă orhidee din Amazonia –, merită să reluaţi Swann şi pentru restul. Nimic nu poate fi mai frumos decît lectura şi cultura în aceste vremuri cînd politica şi mizeriile cotidiene ne dezamăgesc profund.
