Marjane Satrapi: "Dacă aș fi bărbat, aș spune că Iranul e mama mea și Franța, soția mea"

Nu ne-a fost frică să trecem de la animație la un lungmetraj cu actori. Cu «Persepolis», le-am avut pe toate: am mers la Oscaruri, am căpătat o tonă de premii, faimă... Apoi stai și te întrebi: «De ce vreau eu să fac un film? Sigur că nu pentru toate aceste motive». Pentru că e plictisitor și e mult de muncă... Și multă fericire, desigur... Chestia e să încerci lucruri noi. Iar pentru mine și Vincent (Paronnaud - n.r.) nu există granițe între diferitele arte. Dacă vorbești de BD-uri, animație și film, acestea nu sunt genuri, ci medii. Așa că decizi ce mediu îi este adecvat cărei povești. Până la urmă, ce se poate întâmpla?
Am făcut un lungmetraj de animație care a fost un mare succes. Apoi facem un lungmetraj de ficțiune cu actori și iese prost. Și ce dacă? Doar n-a murit nimeni și noi, timp de doi ani, am învățat ceva nou. Și când înveți ceva, asta te face câștigător oricum, pentru că ai reușit ceva. Numai că a fost foarte incitant și « Iubire persană» a ieșit foarte bine, așa că acum suntem amândoi foarte fericiți", afirmă Marjane Satrapi.

Citiţi tot interviul pe Evz.ro.