„N-am găsit lasagna care să nu-mi placă” – Garfield: mai mare, mai grozav
A treia carte de benzi desenate cu Garfield, celebrul personaj creat de Jim Davis în 1978, continuă aventurile motanului dolofan și leneș. De fapt, „aventuri” este prea mult spus. În realitate, după cum bine știm din celelalte două cărți apărute (Marele Garfield și Garfield câștigă în greutate), motanul este un impasibil și incorigibil leneș. Singurul moment când se „activează” este atunci când vine ora mesei. În rest, nu-i place să facă nimic. Își petrece toată ziua dormind și mâncând.
Garfield este un anti-erou al benzilor desenate. Lenei proverbiale i se adaugă antipatia față de Odie, cățelușul bleguț, ce locuiește în aceeași casă (dăruit, spre disperarea motanului, de către prietenul stăpânului său), de care Garfield își bate joc în mod constant, dar și indiferența față de Nermal, motanul rival jucăuș și „drăgălaș”. Lui Garfield nu-i place drăgălășenia și nici nu încearcă să facă vreun efort să intre în grațiile stăpânului său. Singurul lui prieten este ursulețul de pluș Pooky, cu care doarme în culcușul său călduros.
