Înapoi la simbol
De curând, Editura Art - o instituţie care se ocupă constant de tipărirea unor "cărţi frumoase" - a publicat un album coordonat de Robert Adkinson şi dedicat simbolurilor sacre*.
Chiar dacă subiectul a fost harnic exploatat în spaţiul editorial românesc, poate că niciodată nu a fost atât de profesionist "pus în pagină" ca în această enciclopedie vizuală. Textul, fără să aducă lumini noi asupra problemei simbolului, simbolismului şi simbolizării, este onest şi exact, documentat cu rigoare şi articulat didactic, fără elanuri eseistice fastidioase. Acoperă trei categorii de manifestare a simbolului (popoare, religii şi mistere) şi evidenţiază elemente ritualice, mitice şi de spiritualitate, atât din tradiţia orientală, cât şi din cea occidentală.
Dar calitatea numărul unu a volumului stă în forţa de impact a ilustraţiilor sale (770 de planşe, dintre care 595 color), în calitatea reproducerilor şi în layout-ul aerisit, care fac din lectură un exerciţiu delectant, nu doar instructiv. E o călătorie în infinita lume a simbolurilor dar şi în arta tradiţională, o călătorie care începe în vremea Egiptului, Chinei şi budismului antic, şi se isprăveşte între arcanele enigmatice ale Tarotului. De la vechile papirusuri egiptene sau cenotafuri greceşti la stelele aztce şi basoreliefurile extrem orientale sau la incunabulele protocreştine, albumul e o invitaţie la revizitarea marii arte a lumii, prin intermediul acelor însemne - grafice, sculpturale sau arhitecturale - prin care omenirea a încercat să comunice cu divinul.
