Închisoarea ca destin. Václav Havel în Scrisori către Olga
Apărut la Editura Art, volumul Scrisori către Olga de Václav Havel cuprinde aproape jumătate dintre cele mai reprezentative scrisori pe care acesta i le trimite din închisoare soţiei sale, Olga Havlová, disidentă şi militantă, şi ea, pentru drepturile omului. Ediţia integrală conţine 144 de scrisori, iar selecţia acestora, pentru volumul în limba română, a fost făcută de Jean Grosu. Cofondator al Cartei 77, Václav Havel va fi judecat pentru subversiune şi închis în trei reprize, pe durata a aproape cinci ani, între 1977 şi 1989. Scrisorile cuprinse în acest volum au fost redactate în perioada interogatoriului celor care au semnat Carta 77 şi au colaborat la Comisia pentru apărarea celor persecutaţi pe nedrept, în închisoarea de la Ruzynˇe (Praga) - iunie 1979 -, iar celelalte provin din locurile în care Havel îşi va executa sentinţa, după proces: Heˇrmanice şi Plzeˇn-Bory - din ianuarie 1980 pînă în septembrie 1982. Arestat pe motive politice în iunie 1979, Havel va fi eliberat în ianuarie 1983.
Primele scrisori trimise de Havel soţiei sale stau sub semnul nesiguranţei şi al fricii de necunoscut, dar, mai presus de orice, al fricii de neant - „faţa modernă a diavolului". Fiecare cuvînt scris este o încercare disperată de scrijelire cît mai adîncă în real, realul concret şi tangibil, acum ascuns: „Aici, unele mărunţişuri contează mai mult pentru liniştea interioară decît îşi poate imagina cineva afară". Desprins din lumea căreia îi aparţinuse, Havel apucă cu înverşunare tot ceea ce-l poate duce, sub o formă sau alta, mai aproape de ea. Şi are la îndemînă cuvintele. Fiecare cuvînt scris ascunde un fior al dramei pe care cel ce e închis o trăieşte. Cu cît tonul este mai vehement, mai imperativ şi mai precis, cu atît apropierea de exterior devine mai posibilă: „Mă interesează totul pentru că nu ştiu nimic".
