O carte frumoasă
O carte frumoasă. Un „mic jurnal al dezintoxicării". Françoise Sagan consemnează (cele trăite într-o clinică de dezintoxicare), Bernard Buffet desenează (pe marginea textului, printre rînduri, de-a lungul şi de-a latul lucrurilor sau stărilor povestite). Nu e doar un volum ilustrat. E, mai degrabă, rezultatul adorării unui text printr-o febrilă ceremonie grafică.
Sîntem în 1957. Françoise Sagan are 22 de ani şi o vogă de copil teribil, dedat cu nesaţ exceselor (viteză, jocuri de noroc, droguri, alcool, amoruri). E o figură provocatoare şi o scriitoare de succes, cu un debut - Bonjour tristesse - care vexase Vaticanul. În urmă cu cîteva luni, a suferit un accident de maşină şi a trebuit să fie drogată pentru a suporta durerile multiplelor fracturi, iar acum, în clinica de dezintoxicare, reînvaţă trăitul cu sine însăşi. Suferă, dar totul - suferinţă, tristeţe, dezabuzare, spaimă - are, în notaţiile ei, ceva senzual, seducător. Cuvintele ei dezbracă, sonul lor e nud ca nudurile trase în tuş de Buffet pagini de-a rîndul.
