Peripețiile bravului soldat Švejk. Odiseea cehă

Capodoperă a literaturii cehe și a literaturii universale, Peripețiile bravului soldat Švejk (titlul original este Osudy dobrého vojáka Švejka za světové války) este genul de roman pe care, dacă stai și te gândești bine, greu îl poți asemui cu vreun alt roman ori să-l integrezi într-o categorie anume. Roman satiric? Roman de război? Sau antirăzboi? Roman de aventuri? Cel mai probabil, toate acestea la un loc și încă multe altele. Indiferent care a fost intenția autorului Jaroslav Hašek, cert este că rezultatul final este unic în felul lui.

Peripețiile bravului soldat Švejk este un roman-frescă, înfățișând ochilor cititorilor un tablou pitoresc al Primului Război Mondial. Cronica războiului, așa cum o scrie Hašek, este o parodie a marilor epopei eroice. Războiul nu este aici o paradă de figuri războinice precum Ahile și Hector, nici o înșiruire de fapte de arme, pline de curaj (chiar dacă titlul îl numește „brav” pe eroul principal al cărții), ci o lungă succesiune de întâmplări din care ființa umană iese șifonată rău, lipsită de demnitate.

Romanul lui Jaroslav Hašek are ceva din umorul negru al romanelor de război ale suedezului Sven Hassel, dar și relicve din amploarea și absurdul lui Don Quijote de la Mancha de Cervantes. Dincolo de acestea, cartea are propria amprentă irepetabilă, o sevă a sa, care o face unică în istoria literaturii.

Fiind vorba de o satiră, n-ai cum să nu râzi, iar primele 40-50 de pagini sunt o veritabilă „bombă de umor”, pentru ca mai apoi lucrurile să se tempereze pe măsură ce bravul soldat Švejk intră în tot felul de încurcături, iar războiul începe să își arate fața sa demonică.

Peripețiile bravului soldat Švejk este, din păcate, un roman neterminat, la fel ca Suflete moarte al lui Gogol. Hašek a murit la 3 ianuarie 1923, înainte de a-și termina opera. Este bine de știut lucrul acesta de la început, fără să ne închipuim că din cauza aceasta cele aproape 700 de pagini ale cărții ar fi mai puțin memorabile sau că n-ar merita citite. Cartea se termină abrupt, în mijlocul acțiunii, lăsându-ne să ne întrebăm ce soartă i-ar fi hărăzit autorul personajului. Anumite indicii din text par să sugereze că Švejk urma să supraviețuiască războiului; poate că doar unul ca el era capabil să treacă prin grozăviile conflagrației mondiale, reușind cumva să scape ghearei morții. Ceea ce se poate spune sigur este că cele câte sute de pagini vor fi suficiente oricărui cititor pentru a ajunge să-l îndrăgească pe bravul soldat ceh și pentru a-i lăsa în suflet dorința de a reciti cândva romanul lui Hašek.

Citește continuarea recenziei pe bibliotecarespiro.ro