Plantomorfoza

Premierea de anul trecut cu Man Booker International, într-o competiţie în care se aflau romanele remarcabile ale unor Orhan Pamuk (O ciudăţenie a minţii mele, Polirom), Elena Ferrante (Povestea copilului pierdut, Pandora-M) sau Yan Lianke  (The Four Books), rămîne totuşi cea mai impresionantă realizare a acestui prim roman scris de poeta coreeană Han Kang (n. 1970). Publicat în 2007 prin punerea cap la cap a trei povestiri distincte stilistic şi publicate separat (una dintre acestea primind şi un important premiu literar coreean de proză scurtă), cartea lui Han Kang a fost ecranizată în Coreea de Sud doi ani mai tîrziu şi tradusă în 2015 în Marea Britanie, unde s-a vîndut iniţial în 20.000 de exemplare. După primirea premiului, vînzările s-au apropiat de o jumătate de milion, revista Time a inclus-o pe lista celor mai bune cărţi ale anului, fiind concomitent tradusă într-o duzină de alte limbi.

Cum poţi judeca cu adevărat valoarea literară a unei cărţi traduse dintr-o limbă perfect necunoscută? – se întreba Tim Parks, cronicarul de la The New York Review of Books, deopotrivă interesat şi intrigat de entuziasmul deşănţat din lumea literară britanică pentru această carte scrisă în coreeană şi prezentată drept „graţioasă“, „elegantă“, „fascinantă“, „seducătoare“, „uluitoare“, „poetică“, „devastatoare“, plus multe alte asemenea adjective prezente în cele treizeci şi patru de note de recomandare ale ediţiei britanice. Tim Parks, un critic cu un foarte fin simţ al limbajului, s-a apucat să analizeze stilistic atît de aproape versiunea engleză „de geniu“ a lui Deborah Smith (traducătoarea împreună cu care autoarea coreeană a împărţit premiul), încît aproape că n-a mai rămas nimic din carte. De altfel, Tim Parks nici n-a mai spus altceva despre roman în cronica sa intitulată „Crudă şi gătită“ („Raw and cooked“). Stîrnindu-mi curiozitatea, am comparat frazele engleze problematice analizate de Tim Parks cu variantele lor din ediţia românească şi trebuie să spun că, spre meritul ei, Iolanda Prodan, traducătoarea din coreeană în română a cărţii lui Han Kang, a făcut o treabă infinit mai bună decît omoloaga sa britanică. Practic, nici o inadvertenţă sau o ambiguitate care i-au atras atenţia lui Tim Parks nu se regăseşte în versiunea românească a pasajelor respective. Astfel stînd lucrurile cu traducerea, îmi rămîne mai mult spaţiu decît lui Tim Parks pentru analiza propriu-zisă a cărţii.

Citește continuarea recenziei în Dilema veche.