„Povestea slujitoarei", Margaret Atwood
Romanul are câteva particularități care m-au intrigat, dincolo de stilul lui Margaret Atwood, care m-a subjugat încă de la primele pagini. Cartea este structurată în două părți: prima parte cuprinde povestea în sine și există și o a doua parte de note istorice dintr-o conferință ținută la 15 ani după aceste întâmplări, unde această poveste este supusă analizei și aduce anumite lămuriri despre soarta Galaadului (acest stat totalitar descris în carte). De asemenea, este menționată România comunistă din vremea în care avorturile erau interzise ca o precursoare a acestui tip de regim politic, un amănunt care aduce o notă de realism și induce ideea că o astfel de lume nu este pură ficțiune, ci a existat și poate exista din nou oricând.
Altă particularitate o reprezintă faptul că finalul cărții este deschis, nu avem parte de acea validare sau descărcare de tensiune pe care o aduce după sine de obicei deznodământul unei cărți. Nu este cazul să dezvălui mai mult, dar acest lucru dă o notă și mai misterioasă romanului.
Citește continuarea recenziei pe blogul Libris.