Recenzie Pulbere de stele de Neil Gaiman
Pulbere de stele este un volum fermecator si magic, o poveste plina de aventuri si imprevizibil, dar mai presus de orice o poveste despre dragoste si speranta.
Volumul incepe in Satul Zidulului, pragul unde lumea obisnuita se intrepatrunde cu taramul zanelor si al creaturilor supranaturale. Marginit de un zid nesfarsit care tine la distanta strainii care ar putea incerca sa treaca granita misterioasei lumi fantastice, Satul Zidului isi pastreaza cu atentie secretele de-a lungul secolelor.
Totul se schimba in ziua Balciului, cand Dustan, un baiat din sat, intalneste o faptura frumoasa si enigmatica, de care se indragosteste.
Optsprezece ani mai tarziu, singura amintire a acelei nopti feerice este fiul lui Dustan, Tristran si asemenarea izbitoare dintre acesta si mama lui naturala, pe care Dustan nu a mai revazut-o niciodata.
Indragostit de cea mai frumoasa fata din sat, Tristran sfideaza regulile pe care a fost invatat intreaga viata sa le respecte si trece peste zid in lumea zanelor, incercand sa gaseasca steaua cazatoare in schimbul careia ii va fi acceptata cererea in casatorie.
