Recenzie Fabule și vorbe cu tâlc
Când mă gândesc la fabule mă gandesc la morală, mă gândesc la școală, mă gândesc la copilărie.
Și, deși le asociez cu lectura pentru copii, nu le-am citit copiilor mei până acum fabule. Pentru că nu mi-au apărut în feed, nu le-am găsit la rafturile de bestseller-uri, pentru că, ce să mă mai învârt în jurul cozii, nu sunt la modă. Iar eu, ancorată în parentingul modern, am fost refractară la tot ce e oldies.
Până când n-am mai fost. Pentru că am primit cadou de la Editura Arthur o bijuterie. Și acum, când scriu, o am lângă mine pe birou și mă tot uit la ea, pentru că are cea mai frumoasă culoare din lume: roșu. Și e cartonată și paginile sunt groase și pentru că e altfel decât celelalte cărți din biblioteca noastră.
Am deschis-o așa din mers, dar nu mi-au trebuit mai mult de 15 secunde să caut un loc unde să mă așez și să nu o mai las din mână.
Citește continuarea pe Reading is Cool.