Recenzie: Marea Nesfârșită (Al Cincilea Val #2) de Rick Yancey
Este adevărat, romanul nu e la fel de încărcat de acțiune ca primul volum, iar asta pentru că Yancey mută centrul poveștii cu câteva nivele mai „adânc”. Lăsând-o pe Cassie pe planul secund, cu Ben și Sam (pardon, Zombie și Nugget) aproape uitați, o întâmpinăm cu scepticism pe Ringer, care, din păcate, nu a avut o apariție crucială în Al Cincilea Val.
După ce au distrus tabăra New Heaven, grupul nostru găsește refugiu temporar într-un hotel abandonat, în care iarna își face simțită prezența, plin de cadavre, de șobolani. Ringer, cel mai bun țintaș al grupului, pleacă în căutarea unui nou refugiu. Mai departe, nimic nu este cum v-ați aștepta.
Încă din primele capitole, eroii sunt supuși unor situații limită, deciziile pe care urmează să le ia fiind de o importanță crucială, atât pentru ei, cât și pentru omenire în sine.
Pentru prima oară aflăm motivul pentru care Poundcake nu vorbește, de ce Ringer nu cade pradă farmecelor lui Zombie, sau de ce este rece și distantă și, cel mai important, care sunt mai exact planurile Invadatoriilor. Fiind noua protagonistă, avem șansa să aruncăm o privire printre gândurile lui Ringer. După ce a pierdut totul, sufletul i-a devenit o fortăreață impenetrabilă, un loc de nepătruns. Aflăm de ce îi place atât de mult să joace șah, de ce refuză să fie modelul de urmat al lui Teacup. Este un personaj extraordinar, volatil, care este ca o încâlceală de surprize și descoperiri șocante.
