Recenzie: Neuromantul (Sprawl #1) de William Gibson
În 1948, un geniu al anticipației și deducției analiza lumea politică a prezentului său și enunța anumite idei despre potențiala ei evoluție într-o unificare pacifistă, în care conștiința individuală, dar și gânditul liber și susținut, nu doar că și-ar fi pierdut rolul, dar ar fi devenit de-a dreptul indezirabile. Imagina un 1984 (recenzia aici) ordonat. Tot în 1948, însă, se năștea un alt geniu al anticipației. Un alt vizionar. Un vizionar care, în 1984, avea să-și publice propria viziune a viitorului. Un viitor la fel de sumbru în dezordinea lui.
De ce ne interesează pe noi aceste detalii? Primul vizionar, care scria sub pseudonimul George Orwell, vedea o lume unificată în negândire, în stupiditate. Al doilea vizionar, un anume William Gibson, întrevedea explozia cibernetică ce urma să cucerească omenirea în anii ce aveau să urmeze. Vedea o lume dezbinată, populată de oameni decadenți și dezinteresați, o lume unde cei bogați trăiau în orbita Pământului, în stații spațiale de lux, iar cei din umbra lor trăiau sub teroarea organizațiilor mafiote care vânau ultimele software-uri și componente electronice care căzuseră din orbită în mizeria de la suprafața Pământului.
