Recenzie: Ocolul zilei în optzeci de lumi de Julio Cortazar

Ocolul zilei în optzeci de lumi m-a atras imediat prin titlu, mi-a adus aminte atât de slăbiciunea pentru Jules Verne de când eram o cititoare la început de drum, cât și de universul în care Cortazar m-a introdus prin Axolotul. Povestiri cu cronopi și glorii. Planul meu include mai multe cărți scrise de Cortazar, am impresia că am descoperit un scriitor extrem de bun. Nu știu dacă e doar o impresie, dar părerea mea este că se vorbește foarte puțin despre Cortazar, în România și în străinătate, față de cât ar merita.

Ocolul zilei în optzeci de lumi este o colecție de gânduri ale autorului sub diverse forme: recenzii, povestiri, poeme, discuții, iar textul este însoțit de imaginile potrivite. Bineînțeles, toate sunt bine cufundate în realism magic și în combinații fascinante de cuvinte, după cum eram deja obișnuită din lectura precedentă. Una din lecturile care mi-a plăcut este Mângâierea cea mai profundă, în care personajul principal începe să se afunde în podea, în pământ puțin câte puțin. Nimeni din jur nu pare să observe că picioarele lui dispar sub podea, totul este sub control, așa că el ridică din umeri și își duce viața mai departe. De asemenea, textele lui despre nebunie mi se par foarte reușite, atunci când ești cronopiu (o caracteristică specifică lui Cortazar) cei în toate mințile par a fi niște ciudați.

Sunt două puncte pe care aș vrea să le deschid în această recenzie: stilul și imaginația. Pablo Neruda spune: Cine nu citește Cortazar este condamnat. A nu-l citi este o boală gravă, invizibilă, care în timp poate avea consecințe groaznice.

Citește în continuare pe Lorellei.com.