Recenzie „Omul invizibil” de H.G. Wells
Anul acesta m-am bucurat de lectura a câtorva clasici ai genului gotic, prin care se numără Dracula și Frankenstein și uite că sfârșitul lui 2021 mă prinde alături de un clasic al genului science-fiction, Omul invizibil. Lansat pentru prima dată în 1897, romanul a devenit o carte-cult ce a inspirat milioane de cititori și scriitori din întreaga lume. Farmecul cărții se datorează ingeniozității cu care a fost construită povestea, ce deși poate părea simplă și nesofisticată, este cu siguranță o lectură de căpătâi a genului SF.
H.G. Wells construiește cu grijă povestea omului invizibil, nepunând accent pe partea științifică, ci pe partea morală a personajului. Griffin este un cercetător talentat, care după mulți ani de experimente descoperă soluția magică ce îi permite corpului său să devină invizibil. Negândindu-se la consecințe, acesta înghite licoarea și astfel se produce fenomenul incredibil. Însă, ceea ce la început era o oportunitate uriașă, dându-i cercetătorului o libertate absolută, se transformă într-o cursă pentru supraviețuire.