Recenzie ♣ Razboiul ciocolatei, by Robert Cormier
De obicei scot finalurile descrierilor fiecarei carti care suna ca cel de mai sus. Dar nu si de data asta. Pentru ca imaginea care mi-a ramas in cap dupa ce am citit cartea asta chiar e zguduitoare. Si nedreapta. Sau, ma rog, nedrept de realista.
Avem un liceu catolic, un boboc care vrea cu orice pret sa intre in echipa de fotbal... Carte clasica. Si, ca sa devina si mai si, ii avem pe Vigilenti, un club secret - un fel de secret al lui Polichinelle de fapt - de putini elevi care manuiesc totul prin liceu, dandu-le misiuni din cele mai neobisnuite bobocilor si nu numai(de mentionat ca nimeni nu indrazneste sa nu indeplineasca misiunile, oricat ar fi de prostesti). Vigilentii sunt puternici si temuti, fiecare elev ravnind la un loc in club. Liderul lor este Carter. Cel care inventeaza misiunile este Archie. Va dati seama, deci, ca adevaratul lider este Archie.
