Recenzie „Zei americani” de Neil Gaiman
Deși nu am citit chiar tot ce a scris Neil Gaiman, am citit destul ca să-mi dau seama că e un autor care vorbește atât sufletului meu, cât și intelectului meu. Stilul său e foarte bizar la prima vedere, și îți provoacă confuzie și un sentiment de disconfort pronunțat, însă pe măsură ce avansezi cu lectura, îți dai seama că te cufunzi fără să vrei în lumea imaginată de el, o lume care depășește orice imaginație și în care între magic și real nu prea există bariere. Fix sentimentul acesta l-am avut când am citit „Oceanul de la capătul aleii”, „Cartea cimitirului” (citiți recenzia scrisă de mine pe semnebune) sau „Zei americani”. Mai ales aceasta din urmă mi-a dat peste cap toate „comutatoarele” și m-a atras într-o lume care nu credeam că mă va captiva în asemenea hal.
