Teatrul corpului uman - Maris Wicks (recenzie, Grafic)
Am luat cartea asta ca pe un soi de glumă cu mine. Mai fac și d-astea uneori, că dacă nici eu nu-mi apreciez umorul... Am o aplicație pentru exerciții fizice și vocea (din aplicație, nu din mintea mea) îmi zicea să folosesc nu știu ce mușchi. Nu că aș fi putut, dar măcar aș fi încercat, dacă aș fi știut care sunt ăia. Așa am ajuns să iau cartea asta, care s-a dovedit a fi grozavă din toate punctele de vedere, de la ilustrații și glume până la idee și informații.
Așadar avem un schelet. Nu are nume pentru că el poate fi oricare dintre noi, dar la final aflăm că este autoarea. Scheletul ăsta golaș, așa cum se prezintă el, urcă pe scenă și se expune în toată splendoarea sa, cu promisiunea că, până la sfârșitul spectacolului, va arăta ca un om, iar noi vom afla de ce este nevoie pentru asta. Și ce să vedeți, scheletul are onoare și se ține de cuvânt!
Citește mai în continuare aici.
