Tom Hanks – un caracter atipic

După Forrest Gump nu m-am omorît pentru că, oricît de atipic, personajul principal întruchipa totuși un gen pe care-l cam știam prin anii ’90 și mi-era nesuferit. Ceva subiectiv. Nici cu povestea din Philadelphia n am rezonat prea tare, poate că din motive obiective de data asta. În Culoarul morții era un amestec sinistro-fantastico-poetic pe care nu l-am prea gustat. Dar au fost altele, nenumărate filme în care Tom Hanks a reușit să mă convingă. De n-ar mai fi fost decît Apollo 13, Naufragiatul, Terminalul,Războiul lui Charlie Wilson, Căpitanul Phillips sau Podul spionilor și tot era destul. Dar, în total, omul a jucat în nu mai puțin de 70 de filme de cinema și în alte cîteva zeci de televiziune. A fost și regizor, și producător, și nici de teatru n-a stat departe. Într-un clasament al actorilor americani din toate timpurile, pe baza încasărilor de box-office ale filmelor în care au jucat, Tom Hanks este plasat pe onorabilul loc patru. Dincolo de faimă și de bani însă, importantă e o anume amprentă intelectuală pe care o impune asupra celor mai multe dintre rolurile sale. În filmele cu tentă politică, de exemplu. Pare că nu e vorba doar de talent sau sensibilitate artistică. Știe bine despre ce e vorba acolo. Știe cum și de ce joacă în anumite roluri.

Citește mai multe despre cartea lui Tom Hanks pe dilemaveche.ro.