Traume de refugiați, nostalgii de imigranți

Povestirile lui Nguyen au ca protagoniști refugiații care şi-au făcut deja o viață în America şi a căror suferință este aproape întotdeauna întoarsă înspre trecut, înspre trauma războiului de care au fugit.

Ca mulți alți prozatori americani din generația sa (dominicanul Junot Díaz ar fi doar unul dintre ei), Viet Thanh Nguyen (n. 1971) s-a născut în afara granițelor americane (Vietnam), a ajuns în Statele Unite împreună cu părinții pe cînd avea doar cîțiva ani, a învățat pe rupte şi a făcut studii superioare la o universitate de prestigiu (Berkeley), a ajuns să scrie literatură de ficțiune în limba engleză (influențat de tradiția literară americană), să predea la universitate (Carolina de Sud) și să cîștige Premiul Pulitzer (în 2016 cu romanul Simpatizantul, tradus tot la ART un an mai tîrziu).

Tema sa predilectă este, firește, viața imigranților/refugiaților, povestirile sale sînt destul de convenționale deopotrivă în formă (majoritatea au narator clasic) şi în limbaj (conține rareori cuvinte vietnameze), dar asta se datorează, în primul rînd, pe specificul cultural placat pe statutul social al personajelor.

Citește continuarea recenziei în Revista de Cultură Familia.