Un joc al adevărului

Dacă ar fi să descriu pe scurt personajul pe care l-am descifrat în memorii ar fi vorba despre un om care rîde sonor, iar în spatele zgomotului se află melancolia. De altfel, autorul o spune mai bine: „A existat, în viața mea, prea mult rîs isteric, la fel de lipsit de miez umoristic pe cît de gălăgios.”

Poate tocmai această persoană melancolică, delicată, generoasă, dar temătoare și nesigură face apel la sensibilitatea cititorului. Cel puțin, pentru mine, sensul acestei lecturi a fost să descopăr acest personaj paradoxal în tabloul viu, plin de contraste, al relațiilor și întîmplărilor. Totuși, există și alte motive de interes față de memoriile lui Tennessee Williams: curiozitatea pe care o stîrnesc prietenii celebri ai dramaturgului, cărora, după cum spuneam, le face portrete afectuoase și precise; notele despre piesele de teatru pe care le-a scris și sursele lor din realitate, fie că este vorba despre o persoană care l-a încîntat sau o situație memorabilă; nu în ultimul rînd, deseori putem găsi inspirație sau afinități în jurnalele sau memoriile altuia.

Citeşte restul articolului aici.