"Vegetariana" de Han Kang

Vegetariana este genul de carte pe care nu prea-ţi vine s-o laşi din mână, care nu-ţi lasă timp să te gândeşti şi să-ţi faci o părere în timp ce dai paginile într-o stare de alertă, care te lasă nedumerit şi, la multe zile după ce-ai terminat-o, îţi tot revine în minte.

A trezit în mine sentimente contradictorii, m-a revoltat fiecare personaj şi, totuşi, fiecare personaj avea dreptatea sa şi putea fi înţeles. Întotdeauna mi-au plăcut cărţile şi filmele în care toată lumea are dreptate, în care nu există doar alb şi negru, ci o grămadă de tonuri care, dacă eşti atent la ele, îţi spun că adevărul are mai multe feţe şi că fiecare om îşi trăieşte propriul adevăr.

Yeong-Hye “nu a avut niciodată ceva special în personalitatea ei” sau cel puţin aşa o descrie soţul, care a ales-o tocmai pentru motivul că nu avea vreun farmec special şi nici cine ştie ce defecte, o femeie în preajma căreia să nu fie nevoit să-şi pună prea multe probleme. Încă de la prima pagină m-am enervat pe acest soţ insipid, care, la rândul său, nu se remarcă decât prin comoditate şi conservatorism, mulţumit că şi-a luat ca nevastă “cea mai banală femeie”, care gătea fără să scoată un cuvânt şi avea grijă ca totul să fie pregătit pentru el.

Evident, în momentul în care Yeong-Hye decide să facă o schimbare, adică să nu mai mănânce carne, întreaga lor căsnicie este răsturnată. E drept că nici decizia ei nu este prea bine comunicată, tot ce-i spune este că a avut un vis şi nu mai poate suporta carnea şi, în plus, nu e vorba doar de o dorinţă de a deveni vegetariană, ci de o obsesie împotriva cărnii. Aruncă tot din frigider şi începe să gătească numai pe bază de legume, obligându-l şi pe el ca masa pe care o mănâncă acasă să fie vegetariană şi, mai mult, nu se mai atinge de el, pentru că o dezgustă corpul lui care miroase a carne.

Familia ei este şocată de această alegere şi încearcă prin orice căi s-o convingă să mănânce din nou carne, ajungând până la violenţă.

Povestea este spusă prin trei voci. Prima parte, Vegetariana, este povestea soţului intrigat şi nemulţumit, a doua parte, Pata mongolă, redă interacţiunea dintre Yeong-Hye şi cumnatul său, artist video care devine obsedat de ideea de a o picta şi de a face împreună un film, iar a treia parte, Copaci în flăcări, continuă relatarea întâmplărilor prin vocea surorii ei, In-Hye, şi aduce mai multă lumină în ceea ce se întâmplă, de fapt, cu Yeong-Hye.

Cum spuneam, am alternat între a mă revolta şi a înţelege. Trecând dincolo de întâmplări, de problemele concrete cu care se confruntă Yeong-Hye, care devine scheletică şi lipsită de vlagă, nu din lipsa cărnii, ci a obsesiilor care o rod în interior şi nu o lasă nici să doarmă, această alegere care contrazice tot ce trăise până atunci, care o izolează de familie, este, de fapt, reacţia ei la viaţă şi la cei din jur. O fire mai răzvrătită în copilărie, îşi atrăsese furiile tatălui, fiind cea care o încasa. Această “educaţie” a transformat-o în femeia docilă şi fără personalitate despre care citim la începutul romanului, din care însă iată, la un moment dat, frustrările şi suferinţa adunate izbucnesc într-o manieră auto-distructivă şi într-o formă prin care-şi neagă de-a dreptul apartenenţa la rasa umană.

Citește în continuare pe Evantaiul memoriei.