„Vrăjitoarea de la Iazul Mierlei” de Elizabeth George Spears

Am ales să citesc această carte fiindcă mi-a plăcut … coperta. Mai rar mă orientez după copertă, deși nu sunt deloc de acord cu cei care spun că important este conținutul nu coperta. Sigur că citești cartea nu coperta, totuși cât de mult ne plac cărțile frumoase, nu?

Revenind la Vrăjitoarea de la Iazul Mierlei, cred că are o copertă superbă, care m-a determinat s-o citesc. Altfel nu m-aș fi apucat de ea, fiindcă nu sunt neapărat o fană a cărților cu vrăjitoare.

De fapt, este o poveste foarte frumoasă despre viața unei comunități puritane din Noua Anglie, în secolul al XVI-lea.

Kit Tyler a fost crescută în Barbados de bunicul ei, sir Francis Tyler și a avut o viață lipsită de griji. Când bunicul ei moare, descoperă că trebuie să vândă tot ce avea, pentru a plăti datoriile bunicului. Rămasă singură se îmbarcă pe Delfin, o corabie care făcea curse între Barbados și America și pleacă în Noua Anglie, la sora mamei sale.

Ajunsă la Wethersfield, în Connecticut, descoperă, pentru început, un loc cenușiu și neprimitor. 

„Se simți descurajată. Deci acesta era Wethersfield! O fâșie îngustă, nisipoasă, de țărm, câțiva piloni împlântați în apă și niște scânduri montate grosolan în chip de platformă. Un șir de construcții de lemn respingătoare se ivi din ceață, probabil niște depozite și , dincolo de ele, un desiș verde de păduri și de câmpuri. Nici vorbă de vreun oraș, nici măcar o casă, doaro mână de bărbați și de băieți, plus doi câini care lătrau, care veniseră în întâmpinarea corabiei. „

Citește în continuare aici.