Avanpremieră „Asterix și goții”

După ce și-a recăpătat cosorul în volumul anterior, Panoramix este pregătit să participe la întrunirea druizilor din Galia pentru a face schimb de experiență. Însă pădurea unde se ține conferința nu este patrulată doar de obișnuiții romani, ci și de o trupă de invadatori goți. După ce aceștia reușesc să captureze druidul, cele trei tabere se aruncă în jocuri de spionaj și contraspionaj pentru a-și îndeplini scopurile. Asterix și Obelix vor să-și salveze compatriotul, goții vor rețeta pentru licoarea magică, iar romanii vor să protejeze granițele însă nu prea pot face diferența între triburile de barbari.

În acest album Goscinny și Uderzo își intră în drepturi. Cunoscând deja personajele și mediul prin care se învârt, autorii demonstrează mai multă siguranță în înlănțuirea gagurilor pentru a prezenta și rezolva diferitele situații. Astfel banda își schimbă premisa de trei ori, fără ca acest lucru să pară incoerent, ci accelerează constant până într-un final care afișează deplin atât dexteritatea lui Goscinny (și a Ioanei Pârvulescu) de a produce calambururi, când și talentul lui Uderzo de a reda caricatural violența.

Pe parcursul benzii avem în continuare comicul de limbaj și diferitele anacronisme prin care autorii împung satiric vecinii de la est (coifurile goților amintesc de căștile purtate de armata prusacă, stindardul amintește de steagul nazist), birocrația generală sau sunt pur și simplu amuzante prin contrast cu peisajul istoric. La acestea se adaugă și un joc cu așteptările cititorului față de diferitele convenții stabilite până acum. Peripețiile în care personajele se găsesc sunt familiare, însă felul prin care ies din ele devine mai șiret, spre amuzamentul și surprinderea cititorului.

Text de Alin Răuțoiu