Aventuri fantastice într-o lume subterană populată de roboți, elfi și creaturi monstruoase
Păstrătoarea pietrei, primul volum din seria Amuleta, este genul de carte grafică care poate fi savurată atât de copii (categoria de vârstă este 12 ani+), cât și de adulții amatori de povești fantastice ilustrate. Concepută ca o serie de nouă volume de către Kazu Kibuishi (scriitor și ilustrator american de origine japoneză), Amuleta este o poveste de lungă durată, care promite multe surprize și ilustrații excelente. O veste grozavă, zic eu, fiindcă seria dă dependență și, odată absorbit de universul imaginat de Kazu Kibuishi, te lași dus de-acolo cu mare greutate.
La doi ani după moartea tatălui într-un accident de mașină, Emily și fratele ei, Navin, se mută împreună cu mama într-un vechi conac ce i-a aparținut străbunicului Silas Charnon, un inventator dispărut în circumstanțe misterioase. După ce Emily descoperă un colier cu puteri magice în biblioteca lui Silas, evenimentele se precipită: mama este răpită, iar copiii pătrund într-o lume subterană pe nume Alledia, unde îi așteaptă tot felul de pericole și descoperiri uimitoare. Una dintre surprize este păstrată chiar pentru final, când Emily și Navin pornesc într-o nouă aventură plină de neprevăzut.
Alledia nu este o lume întru totul originală, căci unele elemente m-au dus cu gândul la alte cărți sau filme celebre, însă Kazu Kibuishi a reușit să le integreze într-o poveste nouă, alertă și captivantă. Păstrătoarea pietrei este plină de acțiune, suspans, răsturnări de situație, personaje foarte simpatice (Miskit, un iepuraș de pluș mecanic, a devenit rapid favoritul meu, urmat îndeaproape de morocănosul robot Cogsley), dar și creaturi înspăimântătoare, care sporesc atmosfera întunecată a enigmaticei Alledia. Ilustrațiile pline de culoare alternează cu imagini în tușe sumbre, care mi-au stârnit fiori de încântare (în special cele de o pagină, la care am revenit de câteva ori). Mie mi-a plăcut latura asta dark pe care o are cartea, ca să nu mai spun că am o mare slăbiciune pentru lumile subterane cu râuri și cascade, de care Alledia nu duce lipsă.
Spre deosebire de cărțile grafice pentru adulți, unde textul ocupă o bună parte din pagină, aici replicile sunt scurte și concise, ba uneori lipsesc cu desăvârșire, căci povestea se construiește din imagini, detalii și expresiile personajelor. Am apreciat faptul că, deși este o carte pentru copii, unele lucruri rămân neexplicate, lăsând loc imaginației și menținând o doză de mister. În plus, evoluția poveștii este destul de imprevizibilă și poate surprinde și un cititor adult. Eu, una, sunt foarte curioasă să citesc – și, mai ales, să „vizionez” :) – următorul volum, Blestemul păstrătoarei pietrei, care sper să fie tradus și la noi în curând.
Text și fotografii de Ema Cojocaru
Amuleta. Cartea întâi. Păstrătoarea pietrei, de Kazu Kibuishi
Traducere din limba engleză de Matei Sâmihăian
miniGrafic, 2017