Fredrik Backman: Un fascinant cameleon al literaturii contemporane

Suedez pasionat de sport, Fredrik Backman este unul dintre cei mai populari scriitori contemporani. Pe cât de popular, pe atât de discret. Nu se știu foarte multe lucruri despre autorul fenomen al literaturii ultimilor ani. Pasionat de povești și de scris, mulțumit că-și poate câștiga existența din scris și că poate petrece mai mult timp cu soția și copiii pentru că nu este nevoit să-și părăsească casa zilnic pentru a merge la serviciu.

Întrebat care este prima lui amintire despre momentul în care a decis că vrea să se facă scriitor sau să creeze povești pentru cei din jur, a mărturisit că... nu-și aduce aminte. Își aduce aminte doar că mama lui îi citea din Frații Inimă de Leu de Astrid Lindgren la scurt timp după ce bunicul lui murise, încercând astfel să aducă în discuție subiectul morții și al dorului pentru cel dispărut. A fost momentul în care a realizat că poveștile pot să te pregătească pentru orice.

Sursa foto @ Goodreads.com

Și încă un motiv pentru care s-a apucat de scris a fost faptul că era un copil cu probleme de comunicare, un „ciudat” după cum el însuși mărturisește. Un copil ciudat care devenit adult trebuie și colinde lumea în lung și lat pentru a-și spune poveștile. Paradoxal, la prima vedere.

Dar nu și la a doua. Scrisul l-a ajutat să depășească problemele de comunicare. Și-a dat seama că tot scriind și tot corectând și rescriind, poate să-și găsească modul în care să comunice mai bine cu cei din jur, modul cel mai potrivit în care să transmită mesajele. L-a ajutat foarte mult și faptul că în adolescență toate certurile pe care le-a avut cu tatăl său erau prin intermediul scrisorilor și e-mailurilor, niciodată verbalizate. Dar aceste probleme nu au fost depășite în totalitate: Scandalul a fost inițial gândit ca scenariu de serial TV. A scris 4 episoade, dar și-a dat seama că nu poate să se înțeleagă cu echipa de televiziune cu care lucra. Așa că a fost sfătuit de agent și de soție să nu mai continue proiectul TV., să se retragă la el în birou și să facă cel știe el mai bine. Și așa a rezultat primul roman pluriperspectivist al lui.

Crede că a început să aibă succes ca scriitor în momentul în care a înțeles că nu este special, că succesul lui vine din faptul că este un om normal care spune povești normale despre oameni normali, rezonând astfel cu un public mult mai larg decât atunci când voia să scrie povești originale, nemaîntâlnite și, mai ales, nemaiscrise. Onestitatea cu care se raportează la normalitatea condiției umane combinată cu modul amuzant în care relatează fiecare dintre poveștile personajelor sale, oricât de triste sau tragice ar fi acestea constituie baza acestui succes.

Popularitatea nu și-a câștigat-o foarte ușor, a fost refuzat de mai multe ori, a trebuit să-și câștige existența fiind șofer de camion, a lucrat gratis pentru câteva ziare și reviste pentru că așa își imagina că trebuie să facă pentru a nu fi refuzat. Cine ar refuza să angajeze pe cineva care nu vrea să fie plătit pentru munca pe care o prestează?

Și-a început cariera de blogger plătit lucrând pentru o revistă dedicată femeilor. Urma să se însoare și a început să scrie despre nunți și despre pregătirile din jurul acestui eveniment. Dar scria despre nunți dintr-o perspectivă complet diferită față de cea pe care revistele de specialitate ne-o prezintă: unul dintre primele articole a fost despre cât de mult costă florile pentru o nuntă. Și tot așa. Părea un blog ținut de Ove. Articolele de blog despre cât de obositor, costisitor, enervant, plictisitor este să organizezi o nuntă l-au creat pe Ove. La care s-au adăugat și desele certuri pe care le avea cu tatăl său când mergeau la Ikea ca să aleagă mobilier pentru camera primului său copil.

Sursa foto @ Finlandia.edu

Așa i-a venit ideea de a scrie un roman. Problema era că nu știa cum să scrie unul, așa că a început să scrie capitol cu capitol tot ce-i trecea prin cap și în modul în care îi trecea. Acum se bucură că nu știa cum să scrie un roman pentru că cu siguranță nu i-ar fi ieșit așa.

Lucrează cel mai bine sub presiune, îi place să aibă termene limită. Uneori se autostresează, dându-și deadline-uri. De ce? Pentru că trăiește cu spaima că fiecare carte pe care o scrie va fi ultima. Îi e frică ca nu cumva să se trezească într-o zi că este un impostor, că nu-și merită statutul în fața publicului.

Și restul e istorie literară. Un bărbat pe nume Ove a fost publicat, a devenit bestseller, a început să fie tradus, a fost ecranizat și lui Fredrik i s-a realizat visul de a avea meseria de scriitor. Au mai urmat cinci romane, două volume de proză scurtă și o carte de nonficțiune.

Un articol de Ramona