Grafic + „Aici” și „Bojack Horseman”
În episodul 2 din sezonul 4 din Bojack Horseman, The Old Sugarman Place, Bojack eșuează în casa de vacanță a bunicilor, copleșit de vinovăția pentru moartea lui Sarah Lynn, tânăra cântăreață de muzică pop, alături de care a jucat în anii `90 în serialul Horsing Around. Încercând să fugă de trecut, înspre care trage totuși obsesiv cu ochiul, și să nu moară înghețat în nopțile friguroase din Michigan, începe să repare casa delapidată. Episodul este spus pe două planuri temporale, cu dese flashback-uri către copilăria mamei sale, petrecută în aceeași casă, vizând evenimente care se petrec în aceeași cameră în care se află și Bojack. Uneori planurile se întretaie, iar personajele din trecut par să bântuie cadrul, evocând uneori comic, alte ori dramatic, problemele lui Bojack.
În Aici, este de asemenea vorba despre o casă încărcată de istorie care ni se relevă simultan. Romanul grafic e impersonal, iar trecutul nu bântuie, cât este întrevăzut printr-un soi de ferestre. De asemenea este mai formalist căci privim doar același colț de cameră pe parcursul întregului roman, cât și mai ambițios în întinderea temporală: urmărim spațiul de la supa primordială până în viitorul îndepărtat când întreaga regiune ajunge cotropită de ape, devastată și iradiată.
Dar chiar dacă între cele două opere abordarea e divergentă în amploarea utilizării procedeului, ele sunt unite prin felul în care lasă multiple perioade de timp să se aștearnă pe același spațiu, suprapuse una peste alta, vizibile concomitent. Astfel, spațiul devine nu doar un martor al dramelor și rarelor fericiri care se petrec în el. Camera, casa, spațiul prin schimbările de multe ori banale pe care le suferă poartă urmele transformărilor zguduitoare suferite de cei care îl ocupă. Iar prin simultaneitatea expunerii, săgeata timpului, care altfel ar zbura într-o singură direcție, se frânge lăsând trecutul să comunice cu viitorul, chiar dacă doar pentru privitor.
Nu m-aș hazarda să spun că Aici a influențat direct episodul din Bojack Horseman, cu toate că prototipul de șase pagini al benzii din 1989 este acum în ADN-ul tuturor artiștilor grafici, dar Lisa Hanawalt, producătoare și designer pentru serial, este ea însăși o autoare de bandă desenată alternativă așa că nu mi-ar fi greu să cred că, printr-un lung proces de osmoză creativă, și Richard McGuire poartă un grăunte de responsabilitate pentru unul dintre cele mai bune episoade ale serialului de la Netflix.