5 bedele anti-depresie sezonieră

În cele ce urmează propun o serie de benzi desene care or să ne ajute să trecem peste episoadele de letargie cauzate de frig, întuneric, excesele perioadei sărbătorilor și nevoia de a ne întoarce la muncă după o pauză care niciodată nu e suficientă.

1. Therapy Cat de Andreea Chirică

Momentan cinci episoade pe pagina de Instagram a autoarei și viitoare zină în tiraj foarte limitat, fascicolele ne prezintă o pisică de casă care merge la psihoterapeut să-și analizeze temerile feline. Umorul reiese din neînțelegerile și confuziile pe care le face. De exemplu crede că stăpâna sa de 30 de ani e cu piciorul în groapă, de oarece în ani pisicești aceasta ar fi într-adevăr o vârsta deosebit de înaintată. Dar anxietățile pe care le prezintă psihologului sunt umane și rezonează: frica de a rata oportunități, frustrarea în fața lipsei de afecțiune manifestată de partener, lipsa de apreciere din partea celor din jur și senzația că ești infantilizat. Iar ceea ce face banda să fie într-adevăr terapeutică într-o măsură este faptul că nu doar reușește să recunoască durerile astea, să le scoată la iveală și să le dea formă, ci că într-un spațiu destul de scurt reușește și să propună rezolvări.

Abordarea grafică joacă și ea un rol în calitatea anti-depresivă a strip-urilor. Sunt realizate într-o manieră aproape naivă, dar asta nu oprește încercări interesante de perspectivă și aranjare a figurilor. Iar desele și densele hașuri fac benzile să evoce o plăcere a actului desenului, a trasării de urme pe hârtie și oferă textului o calitate informală și personală foarte potrivită subiectului.

      2. Teatrul Corpului Uman de Maris Wicks

Uneori, pentru a te repune pe picioare, e nevoie de un pic de exercițiu, fie el fizic sau intelectual. Iar lecțiile de anatomie din Teatrul Corpului Uman spuse cu umor prin caricaturi adorabile pot oferi fix așa ceva.

        3. Delicious in Dungeon de Ryōko Kui

Delicious in Dungeon se petrece într-o lume scoasă parcă din jocurile D&D sau Dragon Quest și urmărește o serie de aventurieri care coboară într-o ”temniță” (de fapt un imens complex subteran) pentru a-și recupera un camarad înghițit de un dragon.

Deoarece nu au avut bani suficienți pentru provizii, recurg la a se alimenta chiar din ceea ce are subteranul de oferit, de la ierburi și ciuperci, până la diferiții monștri pe care-i răpun. Luptele și secvențele de acțiune nu lipsesc, însă nu fac scopul principal al benzii, accentul căzând mult mai puternic pe abordarea lumii naturale plină de curiozitate, pe relația de prietenie dintre personaje și pe mijloacele inventive prin care rezolvă problemele cu care se confruntă (care de cele mai multe ori presupun lipsa de mâncare).

E imposibil să nu bine-dispună și să nu încurajeze căpătarea de noi perspective asupra lumii înconjurătoare.

          4. Marele Garfield și Garfield câștigă în greutate de Jim Davis

Din când în când, e ok și să nu faci nimic. E ok să stai, să te odihnești, să fii înconjurat de familiar pentru a te putea recupera. Oricare din volumele lui Jim Davis cu motanul gras și portocaliu pot ajuta la așa ceva. În Garfield poți regăsi sentimentul de frustrare în fața zilelor de luni, a dietelor și a altor lucruri pe care ar trebui să le faci ca membru productiv al societății, când de fapt tot ceea ce vrei e să mai dormi un pic.

            5. Polar de Victor Santos

Webcomicul pornește de unde a lăsat Frank Miller banda de acțiune în That Yellow Bastard, împingând chiar mai mult limitele maniersmului folosind același clar-obscur extrem, aceleași secvențe de acțiune impecabil coregrafiate, fracturarea imaginilor puternice în detalii și accentele de culoare pentru a scoate în evidență elemente cheie sau personaje importante (sau pur și simplu pentru echilibru compozițional). Nu are aceeași apetență pentru grotesc, iar figurile personajelor sale au proporții mai echilibrate, ajungând să amintească mai mult de un Darwyn Cooke sau Michael Avon Oeming. În versiunea online, spre deosebire de colecțiile de la Dark Horse, lipsește dialogul, așa că povestea este redusă mai degrabă la o serie de gesturi și situații tip care-și trag încărcătură emoțională din vitalitatea imaginii.

Mai ales în această ediție, banda este o experiență senzorială, stimulantă, care înfierbântă sângele, chiar și într-un peisaj înghețat.