Recenzie „Aventuri în Momilandia” de Tove Jansson
Primul lucru care te întâmpină atunci când începi fiecare din cele patru povești cuprinse în volumul Aventuri în Momilandia este o figură sferică cu ciucurei în coadă. Apoi figura se ridică în picioare și se dezvăluie a fi un soi de hipopotam biped mult mai puțin fioros. Este Momi și e un trol copleșit de viață.
Mominii au apărut pentru prima data în revista finlandeză Garm, în 1943, folosiți de Tove Jansson pentru a-și semna caricaturile editorialiste anti-autoritariste. Apoi în 1945 apar în prima dintr-o serie de nouă cărți pentru copii. Din 1947 prind viață și sub formă de fascicol de bandă desenată, iar în 1954 își încep aventura internațională publicați zilnic în ziarul londonez The Evening News. Acele strip-uri sunt cele regăsite în volumul de față.
Momi trece prin multe în acest volum. Se pricopsește cu tot felul de rude recalcitrante și pretențioase care-i invadează casa, dar cărora nu poate să le spună nu, iar în încercarea lui de a scăpa de ele ajunge să fie dat afară din propriul cămin. Încearcă tot felul de scheme de îmbogățire rapidă care eșuează lamentabil și o salvează pe Domnița Fandosita din ghearele unui crab numai pentru a fi răpită apoi de niște tâlhari. Însă reușește să-i alunge și să pună mâinile pe comoara lor, putându-și astfel permite o nouă casă. Iar asta-i doar prima poveste. Mai apoi își va redescoperi părinții, pe Momitata și Momimama, alături de care va merge pe Coasta de Azur sau va naufragia pe o insulă pustie unde-și va descoperi strămoșii; strămoși care seamănă destul de mult cu acele creaturi desenate mai întâi în Garm.
Nu am menționat adineauri gratuit detaliile bibliografice, ci pentru a indica că trebuie exersat un anumit ritm al lecturii pentru ca cititorul să se poată bucura pe deplin de peripețiile mominilor și prietenilor lor. Fiecare rând este un episod de sine-stătător care începe cu o subtilă reiterare a situației și se termină cu un cliffhanger. Citit ca și cum ar fi un roman grafic, ca și cum pagina ar fi principala unitate narativă, albumul poate părea prea grăbit să-și epuizeze situațiile. De exemplu: pe o singură pagină Momi este data afară din propria casă, cere sfatul prietenului său Smiorc, intră la pușcărie după care imediat evadează. Având însă în vedere formatul original al benzii și tratând fiecare rând cu independență, cum de altfel ne și sugerează să facem distanța dintre ele, ajungem să apreciem eleganța cu care sunt introduse personajele, economia de text și desen cu care narațiunea este împinsă mereu mai departe, istețimea și imaginația necesară pentru a putea din nou și din nou introduce o nouă gâlmă în poveste.
O astfel de lectură, mai lentă, mai atentă, cu pauze mentale de la rând la rând atrage atenția și asupra desenului. Deși simplu și caricatural, în aparență funcțional, ascunde dimensiuni care ar fi păcat să fie trecute cu vederea. Deși cei patru troli au aceeași fizionomie diferând doar prin câteva accesorii vestimentare și dimensiune, ei debordează de personalitate. Considerându-i doar prin ceea ce fac și spun, ar rămâne doar niște muțunache dolofani a căror viață boemă îi duce dintr-o năzbâtie în alta. Dar privindu-i, prin gesturile pe care le fac cu mâinile, prin felul în care își țin brațele pe lângă corp, cum se joacă cu cozile sau cum își înclină capul lipsit de gură, descoperim că fiecare are o prezență aparte și o viața interioară în care încearcă să facă loc propriilor nevoi, cât și dorințelor celor din jur.
Banda ne mai bucură cu mici delicii estetice precum valurile apei evocând un Hokusai sau decorațiile migăloase și complexe din camera de hotel de pe Costa de Azur. Iar apoi putem fi surprinși de jocurile cu marginile casetei. Acestea nu sunt întotdeauna simple chenare drepte și subțiri, ci pot fi elemente diegetice din chenarul următor, un copac de care e agățat un hamac, motive vegetale sau pot fi modulate pentru a accentua tensiunea din momentul cuprins în interior.
Aventuri în Momilandia este un volum pentru toate vârstele, însă nu e neapărat ceea ce s-ar înțelege acum prin eticheta de all-ages. Nu este o poveste oarecare șlefuită de orice fel de material nepotrivit pentru copii, în care eventual se trântește o mascotă caraghioasă sau, din contra, o acumulare de momente pestrițe printre care se furișează niște glume „de oameni mari” pentru a face totul tolerabil părinților. E produsul unei minți și mâini artistice, realizat cu profesionalism, dar și foarte mult simț ludic, în care se vorbește despre familie, bani, artă, în povești în care personajele încearcă, dar nu prea reușesc, să rezolve tensiunea dintre a avea liniște și siguranță sau a trăi ambițios și aventuros.
Articol de Alin Răuțoiu
Aventuri în Momilandia, Tove Jansson
Traducere din limba engleză de Florin Bican
Arthur, 2014
